Toate pânzele sus

media: 0.00 din 0 voturi

S-au întâmplat atâtea! Călătoresc de mult timp cu casele plutitoare. Am învăţat să înot! Mai mult, am început să-mi prind singur peşti! Sigur, pe vapor (aşa se cheamă casa plutitoare), sunt mormane de peşti, dar nimic nu se compară cu peştele vânat chiar de mine. Omorul dă un gust bun cărnii.
Marinarii m-au descoperit în cală de abia după o săptămână, când furam nişte peşte. M-au adoptat, şi acum mă hrănesc şi se joacă cu mine. Niciodată nu prea mi-a plăcut să mă joc. Dar sunt un motan cinstit, şi le prind şi lor peşti, pe care îi las pe punte.

Vaporul seamănă cu vehea mea casă, de unde am fugit, pentru că iar am oameni aproape. Dar e ceva ciudat la casa asta nouă. De aici, nu pot fugi, fiincă în jur e numai balta asta mare, şi am înţeles acum ce mare e, pur şi simplu nu se termină niciodată. Cu toate astea, niciodată nu m-am simţit atât de liber, nici când hălăuiam după mâţe noapte pe acoperiş (şi tare dor îmi mai e de mâţe), nici când băteam grădinile şi podurile vecinilor după şoareci, gândaci şi vrăbii adormite. Nu înţeleg de ce, poate pentru că vaporul se mişcă tot timpul, deşi cred că mai curând e de la mirosul ăsta de peşte, care mă îmbată.

Comentarii