blogul unui motan disp?rut http://alifie.ablog.ro 2010-03-22T15:21:53+00:00 text/html 2008-12-29T10:12:59+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-12-29/banchize.html Brr, e tare frig. Pe aici, pe balta cea mare plutesc buc??i mari de tot de ghea??. Azi am v?zut pe una dintre ele ni?te animale rotunde ?i grase. Am s?rit de pe vas pe bucata de ghea??, dar animalele au fugit. M-am c???rat cu greu, pe lan?ul de la ancor?, la loc pe vapor. Un lucru dr?gu? e c? nu se mai face zi, e noapte tot timpul. Nou?, pisicilor, ne place noaptea. text/html 2008-12-19T00:23:36+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-12-18/toate-p-nzele-sus.html S-au întâmplat atâtea! C?l?toresc de mult timp cu casele plutitoare. Am înv??at s? înot! Mai mult, am început s?-mi prind singur pe?ti! Sigur, pe vapor (a?a se cheam? casa plutitoare), sunt mormane de pe?ti, dar nimic nu se compar? cu pe?tele vânat chiar de mine. Omorul d? un gust bun c?rnii. Marinarii m-au descoperit în cal? de abia dup? o s?pt?mân?, când furam ni?te pe?te. M-au adoptat, ?i acum m? hr?nesc ?i se joac? cu mine. Niciodat? nu prea mi-a pl?cut s? m? joc. Dar sunt un motan cinstit, ?i le prind ?i lor pe?ti, pe care îi las pe punte. Vaporul seam?n? cu vehea mea cas?, de unde am fugit, pentru c? iar am oameni aproape. Dar e ceva ciudat la casa asta nou?. De aici, nu pot fugi, fiinc? în jur e numai balta asta mare, ?i am în?eles acum ce mare e, pur ?i simplu nu se termin? niciodat?. Cu toate astea, niciodat? nu m-am sim?it atât de liber, nici când h?l?uiam dup? mâ?e noapte pe acoperi? (?i tare dor îmi mai e de mâ?e), nici când b?team gr?dinile ?i podurile vecinilor dup? ?oareci, gândaci ?i vr?bii adormite. Nu în?eleg de ce, poate pentru c? vaporul se mi?c? tot timpul, de?i cred c? mai curând e de la mirosul ?sta de pe?te, care m? îmbat?. text/html 2008-11-20T19:52:17+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-11-20/preg-tiri-de-mbarcare.html Am ajuns la Balta cea Mare. E într-adev?r imens?, nu i se vede cap?tul. Am încercat s? o beau, dar e foarte s?rat? ?i mi s-a f?cut r?u. Lâng? ea e doar nisip ud ?i rece. E aici un loc de unde un fel de case plutitoare pleac? pe Balt?. Am de gând s? m? urc în secret pe una dintre ele. M-am dezobi?nuit de tot de case, dar astea par altfel, foarte mari ?i cu multe cotloane ?i miros a pe?te. A?a o s? plec pe Balta cea Mare, s? v?d unde se termin?. Nu ?tiu exact de ce fac asta, dar o pisic? r?t?cit? nu se poate opri. text/html 2008-10-19T10:20:10+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-10-19/balta-cea-mare.html Aud c? la fosta mea cas?, cea de unde m-am r?t?cit, a ap?rut un nou motan. I se spune Alifie Segundo, e înc? pui ?i e foarte r?sf??at. Toat? lumea îl mângâie, ?i el se întinde ?i toarce ?i uneori mu?c? ?i î?i înfige ghearele în om, a?a, în joac?. Mie nu prea îmi pl?cea s? fiu mângâiat, dar mereu aduceam oamenilor vr?bii ?i ?oareci mor?i, le l?sam pe pre?ul de la intrare ?i ei le luau, cred c? au fost mul?umi?i. Nici nu mai ?tiu de când sunt o pisic? s?lbatic?, f?r? st?pân. În ani pisice?ti, pare o eternitate. Am p?r?sit ora?ul, depozitele mari pline cu pisici vagaboande nu-s pe gustul meu. Locuiesc pe câmpiile f?r? sfâr?it, m? hr?nesc cu p?s?ri naive, dorm în nop?i f?r? felinare, doar cu stele. Ziua merg c?tre r?s?rit. Aud c? departe de tot se afl? un fel de balt? uria?? ?i s?rat?, atât de mare c? nimeni nu-i vede cap?tul nici fundul, ?i plin? cu pe?te. Un pesc?ru? mi-a povestitde ea, înainte s?-l m?nânc. M? îndrept u?or-u?or c?tre balta aia. Dac? o s? o g?sesc, nu voi mai suferi vreodat? de foame. text/html 2008-02-06T09:58:23+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-02-06/de-ce-oamenii-au-un-intelect-redus.html Unul dintre lucrurile pe care nu le-am în?eles la uameni e de ce nu stau singuri. Oamenilor le e foarte team? s? stea singuri, de asta î?i iau pisici, ceea ce e foarte bine pentru ordinul nostru. Îns? lipsa asta ciudat? de singur?tate cred c? le d?uneaz? foarte mult, ?i de altfel cred c? ?sta e unul dintre motivele principale pentru intelectul oamenilor este atât de redus. text/html 2008-01-27T00:48:01+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2008-01-26/secret-pisicesc.html Mie cel mai mult în via?? îmi place s? m?nânc, s? dorm, s? fac amor, ?i înc? ceva, ceva care este un mare secret pisicesc ?i oricum nu exist? cuvinte pentru asta în limba oamenilor, c?rora nu le place decât s? m?nânce, s? doarm? ?i s? fac? amor. text/html 2007-11-14T19:10:05+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2007-11-14/despre-hedonismul-si-morala-pisicilor.html Pisica a fost adesea definit? ca fiind un id dezvelit ?i atât. Cum c? noi, pisicile, ne urm?rim doar propria pl?cere ?i facem din asta un fel de art?, de des?vâr?ire. C?ci exist? pl?cere chiar în urm?rirea pl?cerii, ceea ce înseamn? c? po?i s? urm?re?ti s? urm?re?ti pl?cerea, c?ci ?i în asta e o pl?cere, iar pisicile urm?resc s? urm?reasc? s? urm?reasc? s? urm?reasc? [...] pl?cerea. ?i astfel suntem pierdute zenonian într-o zon? infinit? a pl?cerii, un ocean hedonist f?r? margini . Cum putem îns? explica urm?toarele? Periodic, st?pânii mei g?seau pe pre? un ?oarece sau o vrabie moart?. Sunt dintre cei care vor g?si în tributul meu motiva?ii meschine, cum ar fi c? în felul acesta îmi asiguram mâncarea, acoperi?ul ?i protec?ia. Nimic mai fals. Numai un jalnic cunosc?tor al firii oamenilor ar crede c? ace?tia ar refuza pisicii lor dreptul ei, în lipsa ?oarecelui de pe pre?. Nu, omul d? totul pe degeaba (?i înc? ceva pe deasupra dac? îl la?i s? te mâng?ie pe cap sau dac? te freci de picioarele lui), asta face omul, a?a cum noi pisicile primim totul. A?a e legea naturii. Atunci de ce se inverseaz? uneori lucrurile? De ce eu, motanul, am d?ruit, de ce omul care m? îngrijea a primit? Singur pe acoperi?, privind Luna, m? gândesc c? în lume exist? un fel de moral? universal?, c?reia nimeni nu i se poate împotrivi. text/html 2007-11-08T20:23:30+00:00 http://www.ablog.ro http://alifie.ablog.ro/2007-11-08/bun-ziua.html Bun? ziua. Numele meu este Alifie ?i sunt un motan foarte r?u. Am fost a?a de când eram mic. Plecam de acas? când vroiam eu, ?i, dac? nu aveam chef s? fiu mângâiat, nu fugeam, îmi înfigeam ghearele în imprudent. A? fi vrut s? fiu un motan imens, s? rup în buc??ele to?i motanii din Ferentari ?i s? am eu toate pisicile. Din p?cate am inima unui motan imens într-un corp firav: adesea m? întorceam acas? plin de r?ni groaznice, dar mereu fericit. Dac? v? place ideea de a muri la 200 de ani (pisice?ti), obezi, castra?i ?i lini?ti?i, nu v? re?in. Eu îns? am s? mor sfâ?iat pentru o pisic? sau o bucat? de carne. De fapt, probabil am ?i murit. Acum cam un an, am plecat de acas?, într-una din campaniile mele, ?i nu m-am mai întors. M-au plâns mult, dar degeaba. Mie mi-e dor doar de Grivei, prietenul meu, un dul?u gigant ?i foarte blând, care adormea adesea cu labele pe mine, de nici nu mai puteam s? m? mi?c, dar pe el nu m? sup?ram. Adio, vechi prieten, destinul t?u e s? nu pleci, al meu e s? nu m? întorc. Miau. Ideea acestui blog nu e deloc original?, al?i fra?i au blogurile lor, cum ar fi <a href="http://www.gavagai.ro/pisicu/">Pisicu</a>, ?i nu numai.